Am avut cele mai frumoase cateva zile si, in acelasi timp, cele mai rele.
De ce nimic nu poate fi simplu? De ce toate in viata mea ajung asa complicate?
Mereu vreau ce nu pot avea, cum nu pot avea, cand nu pot avea… Am senzatia ca toate-mi vin complicate. Iar eu le incurc si mai tare…
De ce mereu lucrul corect nu este si cel simplu? Sau corect din toate punctele de vedere sau pentru toata lumea…
Mi-e dor de… “el”… Si, din nou, mi-e dor de el in timp ce el tine in brate o alta femeie. Si, din nou, imi spun ca totul e ok. Si, din nou, as vrea atat de mult sa fie ok!… Sau macar sa pot sa cred ca e ok… Si, da, as vrea sa fie cu mine acum! Si, da, cred ca e mai bine sa fie cu ea acum! DIN NOU!!!
Hai, sa fii de acord cu o astfel de relatie o data, ok, sa zicem ca se mai intampla… unora, mai prosti! Dar de doua ori… La rand!… Stiu, e problema mea, de la mine pleaca!…
Ar fi prea lung si complicat sa va povestesc totul… dar o sa incerc sa explic esentialul, foarte pe scurt:
- cumva … … … “ies”? cu… un prieten drag;
- dar care are o prietena, de vreo luna;
- fata pe care o cunosc – si, funny, asa s-au cunoscut ei doi [exista odata, demult, cand eram studenta, o revista cu povesti d-astea, una de se vindea “3 la 10 mii” prin trenuri si de-o citeau telenovelistele suspinand :) ];
- si ea e vecina mea;
- iar ea, momentan si pentru totdeauna, ma uraste… din motive ce n-au nici o legatura cu el; …doar cu principiile mele in viata, cu ierarhia oamenilor in sufletul meu si cu definitia mea pentru “caracter” – that’s all!; plus faptul ca m-am dus si am spus cui trebuia ce mi-a barfit ea mie… between friends;
- si are doi copii; si e happy cu el; si copiii il stiu; si copiii il plac; si petrece, de la inceput, zile si nopti la ele acasa; si cred ca ea spera sa fie cu el… forever; si, cand ma gandesc la ea, nu-mi pot scoate din minte imaginea ei stralucind de fericire cand vorbea despre el;
- iar cele doua super-dulci pitice ale ei sunt foarte-foarte bune prietene cu fetita mea si se joaca zilnic, cat e ziua de lunga, impreuna;
- si eu nu o plac deloc, caci stiu ca minte fara regrete de fiecare data cand ii convine; si foloseste oameni; si… altele; si foloseste si copii; urat!; si e foarte… oportunista; si geloasa; si il si foloseste; si il inseala; si, cu toate astea, nu pot sa spun nimic, nimanui, niciodata, pentru ca imi place s.a. de iubitul ei; iar el e si mi-a fost mereu prieten, mult mai prieten decat mi-a fost ea vreodata (?!) , si stiu ca ar trebui sa-i spun ce gandesc despre ea si de ce, ca merita asta, ca daca as schimba locul cu el, as vrea sa stiu toate astea, dar… nu pot, caci, dincolo ca deja nu mai stiu care e linia dintre bine si rau, ma simt foarte vinovata, fata de ei amandoi, si vreau sa fie fericit si mi-as dori ca toate cate le-am vazut la ea sa fie doar o simpla impresie gresita a mea; si nu i-am spus lui decat ce-i trebuia sa stie ca sa inteleaga de ce ne-am certat, ceea ce aflase oricum, ceea ce stiam ca nu o sa aprobe la… mine si ca o sa inteleaga la ea si subliniind cel mai stupid “defect” pe care i-l stiam; si i le mai vede si el si incerc sa-l conving ca nu sunt asa (nush de ce fac asta, de ce simt instinctiv nevoia sa iau apararea femeilor in fata prietenilor/sotilor lor, in general, oricum ar fi ele!); desi stiu ca e posibil ca el sa ajunga sa sufere mult din cauza… felului ei de a fi, ca nu-i va fi usor; dar, cat timp stiu eu, in sufletul meu, ca il plac, chiar si doar numai ca fiinta umana, simt ca… parca mi-am pierdut dreptul de a ii spune ceva rau despre ea – prefer sa-mi zic ca e baiat destept si ca le vede/le va vedea si ca se va descurca cu ele cum si cand doreste el, daca nu sunt doar o parere gresita de-a mea (yeah, right!); [IAR!!! toate!… nici macar asta nu e un first time! been there – done that…!]
- si nici daca n-ar mai fi cu ea, tot n-as putea sa… be his girlfriend, pentru ca locuim intr-un oras mic si, asa cum o fi ea, se va simti tradata si mintita, urat si mizer, si nimeni nu merita asa ceva; plus ca fetele ei sunt… niste copii deosebiti si, chiar daca n-ar fi, ce copil (si fete!) merita sa-si vada mama suferind? Nu cred ca sunt patru luni de ea cand plangea, non-stop/strada-casa, din cauza unui nemernic ce s-a hotarat, de la “luv u”, ca, pur si simplu, o place pe alta mai mult, fara ca ea sa-i fi facut ceva ce-i putea macar reprosa; si e si in divort de fostul ei sot… tot nemernic, si nu-si doreste sa treaca singura prin asta…; oricum ar fi ea, nu merita sa ma vada cu el si niciodata nu vreau sa ma vad in ochii piticelor ca aia de le-a furat tipul dragut care-o facea happy si pe mama (mda, asa ma simt acum in fata copilelor astora); sunt multe…
- si el se simte prost pentru ca e cu doua femei, de cate ori se nimereste sa vorbim ceva despre ea; iar eu nici nu stiu cum sa ma port ca macar el sa nu se simta atat de prost: sa ma prefac ca nu mai exista nimeni, ceea ce e ciudat de-a dreptul, sa ma port ca si cand asta ar fi cel mai banal lucru din lume, cand clar nu este, sau, pur si simplu,... just be myself;
- si imi place indeajuns de mult de el incat sa fac tampenii fara sa le regret; sper ca nu tampenii mari!…
- si chiar daca ar fi fost singur de la inceput, nu cred ca as fi vrut sa fiu cu el, caci eu, clar, nu ma pricep la relatii, sunt varza la capitolul asta, habar n-am sa fiu girlfriend si… decat sa stiu ca e suparat pe mine pentru… orice lucruri ce tin de o astfel de relatie, mai bine l-as sti suparat pentru ca n-am vrut sa ies cu el;
- si n-am idee cand si cum am inceput sa-l vad altfel, chiar si ca prieten, caci am ajuns, in cativa ani, de la a nu-l suporta la a-mi dori sa fie in locul laptopului asta, aici, langa mine, ajutandu-l sa-si insele prietena cu mine;
- si nu stiu cat l-am placut ca om, dar l-am apreciat ca amic si stiu ca e un baiat, in general, bun si… ori e cel mai tare, super-super tare, la a face si spune ce trebuie cand trebuie ori e un… boyfriend extraordinar de dulce si atent si… every-girl’s dream; and, yes, he knows me good enough to know not just what to say/when to say it/how to say it/what not to say etc., but also he certainly also knows how my weird mind works at processing things; atat de bine ca stiu, sunt perfect convinsa, ca ar putea da (si lua cu brio) un quiz, la orice ora din zi sau din noapte, despre ce/cum/de ce etc. gandesc/cred/fac eu; si stiu foarte sigur si ca duce si cat duce la a manipula fara regrete (nu vorbesc de vrajeala, “imbarligat” sau cum ii mai zic copiii, ci de Big League), daca asta vrea!; si realizez ca exista si posibilitatea ca tocmai sa iau lectii despre rabdare si despre niste chestii de nota 10 pentru manipulat oamenii; chiar si fiind langa el, m-am simtit cateodata de parca ar trebui sa scot carnetelul si sa iau notite; si stiu si ca la capitolul asta, daca vrea, acum, cand ma cunoaste atat de bine, ma ia cu ochiii inchisi, chiar daca sunt atenta si ma astept, atata timp cat intru in joc si ii dau ocazia s-o faca;
- insa ma tot intreb cat il cunosc eu pe el, caci, daca m-a placut cam de cand ma cunoaste, mi se pare normal sa fi incercat si sa faca o impresie buna;
- si faptul ca a acceptat sa-mi fie amic, in felul in care mi-a fost, in timp ce ma placea, fara sa zica nimic sau, mai de curand, fara sa fie complet sincer… ce spune asta? pare ceva de genul “crede-ma, acum, cand iti spun ca n-am fost sincer atunci”…;
- si probabil-sigur ca (le stiu si eu!)… a auzit cel putin o gluma (incerc sa ma exprim frumos!) de la oamenii din jurul lui/nostru, fosti colegi, cunostinte etc. pentru ca nu a… fost cu mine; so… he wins points, chiar si doar in fata lui;
- si ma intreb daca nu sunt nedreapta, caci ce din toate astea spune ca nu poate fi sincer si… el-insusi?
- si oare nu doar imi este frica sa am incredere in cineva? [la mine in dictionar se cheama “incredere” tocmai pentru ca nu are nevoie de a fi dovedita in vreun fel, altfel ar fi “fapt cunoscut”, nu?]; dar nu pot sa vorbesc cu el despre astea, caci, really, ce-ar putea sa zica? ori n-am de ce sa vorbesc ori degeaba vorbesc… Oricum raspunsul este acelasi si se ajunge iar la… i-n-c-r-e-d-e-r-e – ceva ce urasc si la care, din anumite puncte de vedere, daca nu chiar toate-mereu, stiu ca stau fooarte prost, desi stiu ca nu degeaba stau prost sau ca asta nu e un lucru rau, in general;
- relevant – ceva ce realizez in fiecare secunda cand ma gandesc la relatii: cand iesi cu cineva, exista doar 2 variante – fie veti trai impreuna fericiti pana la adanci batraneti, fie, mai devreme sau mai tarziu, mai frumos sau mai urat, va veti desparti – simplu, nu? si nu ma vad happy ever-after cu el (sau cu altcineva, de altfel), la fel cum nu ne vad zicandu-ne sincer bye&stay friends, so… is it worth it? Daca as sti ca e sincer si se poarta asa cum se poarta din suflet si nu doar pentru ca stie ce butoane sa apese… da, se merita! Dar increderea in sinceritatea lui vine din increderea in sinceritatea din prietenia dintre noi, so…; ca exemplu, realizez usor ca, desi am stat mult si de destule ori la povesti, nici macar o data n-a discutat despre… scheletele reale din dulapul sau (cu totii o dam in bara - when you’re over 30 and have had a life, u must have things that you’re not proud of, zic eu). Chestia e… really strange, between REAL friends, trust me!…
- iar cand sunt cu el… nimic din toate astea nu mai conteaza; eu, care incerc sa gandesc logic si sa-mi traiesc viata dupa principiile in care cred, simt ca nimic nu mai conteaza, ca vreau doar sa ma bucur de acele momente si ca o sa ma gandesc la toate mai tarziu; romantic, nu? daca ai 17 ani si minte de 10… poate!; si stiu ca daca simt ca nimic nu conteaza etc. etc. exista cu siguranta ceva ce-ar trebui sa conteze si, evident, o face, stiu ca nu sunt decat niste momente, stiu ca ar trebui sa ma gandesc la toate atunci etc. si, totusi,… NU CONTEAZA! atunci… Iar partea cea mai tare e ca, desi nici nu cred ca pot sa numar cate chestii, cumva, totusi, am calcat in picioare, de buna voie si din proprie initiativa, si desi ma mustra constiinta, nu regret nimic. Dar o relatie… sanatoasa, normala si frumoasa n-ar trebui sa aiba sau sa presupuna asa ceva…
Sunt asa happy cu el, ca un copil! In fiecare clipa, parca ma indragostesc de el!
Spre binele amandurora, stiu ca asta, orice ar fi, trebuie sa inceteze, indiferent ce-o sa rezulte dupa!!!
Stiu ca ceea ce voi spune suna urat, dar in sufletul meu se simte altfel, cu totul altfel – luati doar ideea frumoasa: pentru ca niciodata nu m-am gandit la a fi cu el, ma simt ca fata din povesti ce saruta o broscuta si se trezeste cu un print in fatza. Mi-am zis doar “pentru prietenul ce ti-a fost, ai, o singura data, incredere in el” si dintr-un… amic s-a transformat in barbatul pe care ma intreb cum de il merit. Sau daca n-ar trebui sa-mi schimb dioptriile la lentile…
Vrea sa fiu cu el!!! Doar daca ma gandesc la el zambesc. E very real faza cu zambitul stupid, se pare, caci de cateva zile sunt numai un zambet!
Vreau sa-l cred, vreau sa fie omul minunat ce incep sa-l vad, vreau sa-l cunosc si sa-l inteleg mai bine, vreau sa-l vad fericit si vreau sa ma bucur de fiecare clipa! Si nu vreau sa imi fie frica ca ma mint singura!…
Lasand la o parte tot ce a fost pana acum… daca e sa fiu sincera si cu mine insami… daca… nici macar azi, in seara asta, cand vroiam sa fiu cu el si cand spunea, doar acum cateva ore, ca vrea sa ne vedem, iar acum e cu ea si stiu ca va gasi, daca va gasi, o scuza stupida, ci maine… daca maine ar veni si mi-ar spune ca vrea sa fie cu mine, stiu ca mi-as transforma viata intr-un haos total si as avea incredere in el la absolut orice si as trece peste toate si-as inventa ceva, orice m-as pricepe, ca sa putem fi impreuna. Chiar de-ar trebui sa inventez un alt oras in oras si un nou “normal” pentru normalul unei relatii… pentru ca atunci inseamna ca tot ce-a fost intre noi, nu doar in ultimele zile sau aseara, ci in toti acesti ani, a fost… real, nu le-a facut doar ca sa… faca sport si am avut intr-un om deosebit un prieten sincer, iar pentru a fi cu un astfel de om, eu si fetita mea, totul se merita! Iar daca ar spune doar ca nu vrea sa ne mai vedem pentru ca vrea sa fie cu ea, l-as respecta mult mai mult, simtindu-ma si mai mizera…
DAR… QUESTION: daca are asa principii si tine la mine atat de mult si daca si-ar dori atat de mult sa fie cu mine… de ce este acum cu o alta femeie? si, papuceii mei, dupa ce iti petreci seara cu o persoana care inseamna ceva pentru tine… nu reusesti/uiti/habar n-am ce sa o suni, nothing more, cand ai spus, tu singur, din proprie initiativa, ca o vei face? Iar daca m-ar fi placut sincer… n-ar fi iesit de la inceput cu o prietena de-a mea, in nici un caz, nu? Si, in primul rand, un om cu principii reale, nu doar rostite, n-ar fi zis nimic, nu mie, ci oricarei fete, cat timp era cu altcineva – cum vine faza “imi place de tine, desi sunt cu x”? Daca iti place de o femeie, ce cauti cu alta sau daca esti cu una, de ce nu taci din gura: cat de corect, fata de ea, este sa ii spui “Salut! Mie imi place de tine – nu acum 50 de ani, ci right now, cand sunt cu x! N-ai vrea sa… vedem ce iese [-mi fii amanta, ca, na, ce altceva ai putea fi, mai ales ca daca te-as respecta as tacea din gura?]?”. Mrrr!…
Really, inteleg sa fii cu cineva si sa ti se intample sa iti placa de altcineva. Nu vad de ce nimeni n-o accepta ca parte normala a vietii sau a relatiilor! Esti cu cineva si cunosti o alta persoana de care, realizezi la un anumit moment dat, ca iti place. Ok, ce nu e normal? Faptul ca esti cu cineva nu inseamna ca incetezi sa existi ca om normal, ca nu mai vezi nimic in jurul tau sau ca singurele sentimente ale tale ajung sa fie legate de acea relatie. Pe bune, gandirea asta mi se pare infantila! Bun, dar cand realizezi ca iti place de o alta persoana te opresti si te gandesti o secunda de care iti place mai mult, ce e corect, ce vrei sa faci si, mai ales, CE ALEGI sa faci. Poate ca iti trebuie ceva timp ca sa le procesezi pe toate, poate ca realizezi instant ce si cum, dar… o faci!!! Si esti sincer si corect cu tine si cu cei din jurul tau! Bine, lucrurile sunt mereu complicate, dar, pe scurt, le accepti si… you deal with them… somehow!… S-ar putea sa ajungi doar sa fii constient ca o doar placi pe acea persoana putin mai mult decat “normal mode” sau ca esti atras de ea sau ca orice altceva si sa realizezi ca omul cu care esti este cel cu care vrei sa fii SAU sa realizezi ca de fapt ai prefera sa fii cu cealalta persoana decat cu cea care esti. Punct. Simplu. Oricum, accepti realitatea si esti corect, daca nu si obligatoriu sincer!
La fel, inteleg sa-ti placa de cineva, dar, din anumite motive, sa nu incerci sa fii cu acea persoana, ci/sau sa alegi sa fii cu alta. Bun!… Dar atunci ce mai vrei? Ai ales, nu? Stick by your choice, asuma-ti alegerile facute! Si lasa lucrurile asa cum sunt, caci doar tu, singur si nesilit de nimeni, ai facut acele alegeri!
Pe scurt… that’s what I don’t like about him right now: e si-n caruta si-n…
Oricum… si daca gresesc si mi-o iau frumos si elegant… macar stiu ca am mai dat o sansa cuiva, ca am mai incercat si am lasat garda jos. Eu imi primesc pedeapsa pentru a fi “the other woman” de la constiinta mea si nu numai, iar ea va fi fericita in continuare fara sa afle nimic vreodata.
MI-E DOR DE EL!!!
Mda, pariez ca exact la mine se gandeste si el acum, langa ea. Ce tare sunt eu: ii caut ceva pana ii gasesc!…
[16.07.2012 – 00:39]
Sunt curioasa cu care ar fi ales sa ramana, daca n-ar fi avut posibilitatea de a ramane cu amandoua. Dar, hei, asa exista si sansa sa ma aleaga pe mine (castigatoarea titlului de “iubita oficiala=aia de nu stie ca el e cu mai multe”!!! Ura, nu?!), iar atunci nu as mai fi putut sti daca alege sa fie cu doua femei ce tin la el sau are caracter… d-ala adevaratu’, adica singur si nesilit de nimeni!…
Si mai e o vorba… “de ce sa cumperi vaca, daca poti avea lapte gratis?”, so I’ve learned something new about him…
Daca ma gandesc la cum era cand eram cu el… as vrea sa fie langa mine acum. Daca ma gandesc la realitate si the big picture… ma intreb de ce irosesc macar o secunda dorindu-mi sa fie langa mine.
Asa ca m-am hotarat: zilele astea au fost real nice, dar totul trebuie sa se termine. Nu regret nimic si daca ar fi s-o iau de la capat as face toate exact la fel. Cu ocazia asta am vazut si ce inseamna sa nu-mi respect propriile reguli si principii! Trebuie doar sa gasesc un mod de a-i explica asta fara sa se simta prost… Pana la urma, el n-are nici o vina, caci eu am acceptat, si nu merita sa se simta aiurea sau folosit! Si stiu ca se va simti asa daca ii spun “bye&nu mai vorbim niciodata”, insa sa ramanem prieteni… nici asta nu mai poate functiona! Il cunosc destul cat sa vad ca daca il tratez ca pe un prieten, ca pe un amic, indiferent de cum il vad, el o sa gandeasca ceva de genul: “Si ei, ca si multor oameni din jurul meu, puitn ii pasa de mine! A vrut doar o aventura si s-a folosit de mine pentru ca m-am oferit ca fraierul.” = “nobody really cares about me, real me, the way I am, just for me, not just for themselves!”
Oricum, privind la ultimele cateva zile, n-a avut decat o sansa, de la inceput, iar sansa asta implica sa fie sincer si corect fata de toata lumea si sa nu faca nimic ce nu era corect, indiferent daca i s-a oferit ocazia sau nu. …Nu ca eu as fi fost corecta, realizez asta, si nu pentru ca toate astea au fost un test. Pur si simplu, eu am facut ce-am vrut si ce-am crezut ca e mai bine, el la fel si… asta e rezultatul! Punct si pauza! Desi tot as vrea sa nu fie asa…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu